5 lucruri pe care nu le știai despre hepatitele virale:

World hepatitis day awareness with red yellow ribbon

5 lucruri pe care nu le știai despre hepatitele virale:

  1. Hepatitele B și C ucid anual mai multe persoane decât HIV/SIDA, malaria și tuberculoza.
  2. Hepatitele B și C sunt responsabile pentru 2 din 3 decese cauzate de cancerul hepatic
  3. 290 de milioane de oameni trăiesc cu hepatită virală fără să știe acest lucru.
  4. Costul dozei de vaccin la naștere este de doar 20 de cenți (USD) și, cu toate acestea, nu se utilizează în 48% din țările din întreaga lume.
  5. Eliminarea hepatitei B și a hepatitei C ca amenințări la adresa sănătății publice până în anul 2030 ar preveni aproximativ 36 de milioane de infecții și ar putea salva 10 milioane de vieți.

Moduri de transmitere

Cele mai frecvente căi de transmitere pentru virusurile hepatitice B și C sunt următoarele:

  • Transfuzii de sânge și produse din sânge utilizând sânge netestat (în majoritatea țărilor dezvoltate, sângele a fost testat încă din anul 1990)
  • Intervenții medicale sau dentare fără sterilizarea adecvată a echipamentelor
  • De la mamă la nou-născut în timpul nașterii (foarte frecventă la hepatita B, mai puțin frecventă la hepatita C)
  • Înțeparea cu ace în unitățile de asistență medicală
  • Schimbul de echipamente pentru injectarea drogurilor
    • Utilizarea în comun a paielor, a bancnotelor rulate etc. pentru prizarea drogurilor
    • Utilizarea în comun a aparatelor de ras, a periuțelor de dinți sau a altor articole de uz casnic
    • Tatuajul și piercing-ul corporal, dacă se efectuează cu echipamente nesterilizate.
    • În cazul hepatitei B, infecția poate apărea și prin sex neprotejat cu o persoană infectată.

    Dacă credeți că ați fi putut contracta hepatită B sau C, este important să fiți testat. Pentru fiecare dintre ele este necesar un test specific. Nu presupuneți că ați fost testat într-un control de sănătate de rutină.

    Vaccinarea este cea mai bună metodă de a preveni infecția cu virusul hepatitei B. Mai mult de un miliard de doze de vaccin hepatitic B au fost utilizate de la începutul anilor 1980 și s-a dovedit a fi eficace în aproximativ 95% din cazuri.

    În prezent nu există vaccin pentru hepatita C.

     

Tratamentul hepatitei B

  1. Hepatita Bacută:de obicei nu este necesară tratarea unei infecții noi cu virus hepatitic B în primele șase luni. Nouă din zece noi infecții la adulți dispar de la sine, cu sau fără tratament. În acest stadiu incipient al bolii, tratamentul face foarte puțin diferența față de șansele de vindecare. Medicamentele antivirale pot fi necesare și utile numai în cazuri rare, dacă infecția acută provoacă inflamație hepatică foarte agresivă.Hepatita Bcronică:consultați medicul în privința situației dumneavoastră. Unii oameni au nevoie de tratament, în timp ce alții ar trebui să aștepte. Tratamentul nu vă vindecă de obicei de hepatita B, dar poate transforma o infecție „agresivă” într-o infecție ușoară. Acest lucru poate împiedica deteriorarea ficatului. Dacă infecția este considerată ușoară, ar fi mai bine să o monitorizați și să așteptați un timp până la începerea tratamentul. Puteți trata hepatita cronică B cu interferon alfa pegilat sau cu medicamente numite analogi nucleozidici sau nucleotidici.

Tratamentul hepatitei C

În ultimul timp s-au dezvoltat și s-au lansat multe medicamente noi pentru hepatita C. În timp ce tratamentul împotriva hepatitei C a constat în administrarea de ribavirină și interferon, în general în forma pegilată, cu acțiune de lungă durată, care stimulează propriul sistem imunitar al organismului, majoritatea noilor medicamente funcționează diferit, atacând virusul în sine. Acestea vizează în principal una dintre cele trei părți distincte ale virusului numite protează, polimerază și zona NS5A și sunt, prin urmare, cunoscute ca inhibitori de protează, de polimerază și inhibitori NS5A. Toate aceste medicamente sunt cunoscute ca antivirale cu acțiune directă (DAA). Utilizate inițial cu interferon, acum sunt utilizate tot mai frecvent combinate între ele și fără interferon. Acest lucru permite perioade mult mai scurte de tratament, de 12 săptămâni sau mai puțin, cu efecte secundare mai reduse și mai ușor tolerabile.

Sursa: Institutul Național de Sănătate Publică