„Este momentul să fie susținut dreptul bolnavului cronic pentru a beneficia de o schemă completă de vaccinare”

 

 

Un interviu cu prof. Dr. Doina Azoicăi, președintele Societății Române de Epidemiologie despre vaccinarea pacienților cu afecțiuni cronice.

 

Deși subiectul vaccinării se discută frecvent, totuși subiectul vaccinării pacienților cu afecțiuni cronice nu este la fel de dezbătut. De ce credeți că nu stârnește același interes?

Este drept că în privința vaccinării bolnavilor cronici discuțiile nu au fost atât de „aprinse” ca în cazul vaccinării copiilor. Doresc să precizez faptul că nu este nimic nou în legatură cu vaccinarea bolnavilor cronici, deoarece România, ca și alte țări europene, sau din afara Europei, a avut de mulți ani strategii bine argumentate cu privire la protecția prin vaccinare a acestor categorii de persoane cu risc. Astfel, vaccinarea anti-gripă este reglementată la nivel național de mulți ani, iar pacienții cronici au primit vaccinurile la momentul oportun, preparatele fiind administrate în mod gratuit. Dintotdeauna sarcina medicilor și, în special, a medicului de familie, a fost să facă cunoscută necesitatea acestei vaccinări, evident susținută de obligația Ministerului Sănătății să asigure doze suficiente, astfel încât un pacient cu o afecțiune cronică, indiferent de grupa de vârstă, să beneficieze de protecție specifică necesară.

În cazul bolnavilor cu afecțiuni cronice pulmonare vaccinarea anti infecție cu pneumococ a fost promovată de mai mulți ani, iar recomăndarile specialiștilor au făcut ca un număr semnificativ de pacienți din această categorie să primească preparatul vaccinal adecvat, fiind însă nevoiți să-l plăteasca deoarece, după cum bine se cunoaște, în Romania, vaccinarea bolnavului cronic nu este asigurată gratuit, excepție făcând vaccinarea antigripală. Complianța bolnavilor cronici la vaccinare a fost foarte bună și, de aceea, nu au existat controversele înregistrate în cazul vaccinării copiilor. Consider că este momentul să fie susținut dreptul bolnavului cronic pentru a beneficia de o schemă completă de vaccinare, astfel că nu numai cei care au posibilități financiare să aibă posibilitatea efectuării vaccinului recomandat. Cred că acesta este motivul pentru care am început să discutăm mai mult despre vaccinarea bolnavului cronic, iar parteneriatul cu asociațiile de pacienți va duce la o finalitate normală, într-o țară care promovează politici de sănătate corecte și asumate.

Vaccinarea bolnavilor cronici reprezintă o prioritate pentru managementul corect al cazului

De ce este importantă vaccinarea pacienților cronici?

Vaccinarea reprezintă o modalitate de protecție specifică față de diverși agenți patogeni, iar vaccinarea bolnavilor cronici reprezintă o prioritate pentru managementul corect al cazului.

O infecție la aceste categorii de pacienți poate determina decompensarea bolii de bază, complicații importante și chiar deces. Un exemplu este reprezentat de pacienții cu splenectomie, la care intervenția chirurgicală a fost decisă ca urmare a diverselor cauze (splenectomie anatomică sau funcțională). Nevaccinarea acestora cu anumite preparate vaccinale, cum ar fi vaccinurile anti-pneumococ, anti-meningococ și anti-Haemophilus influenzae b poate crește riscul acestor infecții cu caracter invaziv, ceea ce generează forme grave de boală. Este necesară estimarea corectă a riscurilor și beneficiilor în urma vaccinării bolnavilor cronici iar studiile existente demonstrează că atât beneficiile medicale, dar și cele sociale sau economice sunt cele mai importante. Administrarea vaccinului recomandat trebuie să fie efectuată cu promptitudine și în deplină siguranță, în acord cu recomandările și protocoalele existente.

Personalizarea deciziei de vaccinare se va stabili în contextul clinic al pacientul cronic cât și cel al contextului epidemiologic

Există anumite categorii de pacienți cronici care ar trebui în primul rând vaccinați?

În principiu pacienții cu diverse afecțiuni cronice care prezintă și un grad de imunosupresie datorită bolii de bază sunt expuși riscului de a dezvolta unele infecții care pot avea, după cum am mai menționat, o evoluție gravă, atât a formei de boală infecțioasă, cât și a afecțiunii lor de bază. În momentul în care contextul epidemiologic o impune, cum ar fi situația din perioada sezonului epidemic de gripă, când probabilitatea circulației de virusuri gripale este mai mare decât în alte perioade ale anului, vaccinarea este o prioritate. Înainte de inițierea unei terapii care poate sa crescă riscul imunodeficienței (terapie biologică, citostatice, radioterapie, terapie cu preparate cortizonice etc.) administrarea prelabilă a unui vaccin, sau chiar a unei scheme ce cuprinde mai multe preparate imunizante, este utilă în ideea asigurării unui fond imun care să limiteze susceptibilitatea ulterioară a pacientului, produsă inerent de terapia inițiată. Bolnavul cronic care călătorește într-o țară endemică pentru anumite boli trebuie evaluat în prelabil clinic și în cazul în care nu există o contraindicație pentru administrarea vaccinului respectiv trebuie sa fie protejat la cel puțin un interval de 10-14 zile înainte de intrarea în teritoriul cu risc. Exemplele sunt numeroase și, de aceea, personalizarea deciziei de vaccinare se va stabili în contextul clinic al pacientul cronic cât și cel al contextului epidemiologic.

Pentru o complianță cât mai bună a pacientului este necesară o corectă comunicare 

Din experiența dvs. lungă ca medic epidemiolog, cât de conștienți sunt pacienții cronici că trebuie să se vaccineze? Ce ar trebui făcut pentru a crește gradul lor de conștientizare?

Pacienții cronici care sunt corect informați asupra riscurilor infecțioase pe care le prezintă în lipsa administrării vaccinurilor sunt extrem de cooperanți și responsabili. Adresibilitatea lor este crescută. Între pacient și medicul vaccinolog este o foarte bună colaborare, așa cum este normal să se desfășoare actul medical. Pentru a se ajunge la o complianță cât mai bună a pacientului este însă necesară o corectă comunicare, iar medicul este dator să prezinte în mod explicit beneficiile, dar și limitele, uneori inerente, ale vaccinării. Consider că încrederea, disponibilitatea medicului, dialogul deschis si argumentele prezentate într-o manieră explicită sunt esențiale. Medicul vaccinolog va avea un sprijin real în realizarea activității sale prin consultarea cu medicul clinican specialist care monitorizează pacientul deoarece decizia în echipă reprezintă o certitudine pentru rezolvarea optimă a cazului.

Principiul prevenției specifice în infecția cu virsul gripal reprezintă șansa la viață pentru orice categorie de bolnav cronic 

S-a vorbit mult în această iarna despre persoanele decedate din cauza gripei. Totuși, multe dintre ele aveau comorbidități cronice. Pentru ei este important să se vaccineze? Ne puteți detalia puțin situația din punctul dvs. de vedere?

Punctul meu de vedere nu poate fi decât în acord cu evidențele știintifice. Este o certitudine faptul că infecția cu virusul gripal poate sa constituie, de cele mai multe ori, un element de destabilizare a stării pacientilor cu afectiuni cronice, la aceasta contribuind și deficiența imună care însoțește manifestarea bolii de bază. Infecția cu virusul gripal poate evolua imprevizibil atât în cazul persoanelor aparent sănătoase și cu atât mai mult în situația bolnavilor cronici. Complicațiile determinate de suprainfecțiile bacteriene sunt raportate frecvent la bolnavii cronici, iar acest fapt poate să pună în pericol viața pacientului, mai ales în situația în care fenomenul de rezistență microbiană la antibiotice este o realitate pe care nu o putem ignora. Experiența clinica susținută și de rezultatele numeroaselor studii raportate pe cohorte semnificative de pacienți demonstreaza faptul că principiul prevenției specifice în infecția cu virsul gripal reprezintă șansa la viață pentru orice categorie de bolnav cronic.

Vaccinarea are și o componentă colectivă

Care sunt recomandările dvs. pentru pacienții cronici și familiile acestora legate de vaccinare?

Pornind de la datoria pe care medicul o are în a stabili recomandări realiste, bazate pe cunoștintele medicale care au progresat mult și în domeniul vaccinologiei moderne, cred că cea mai bună atitudine pe care pacienții și familiile acestora trebuie să o aibă este de încredere în actul medical printr-o bună cooperare. Pacienții trebuie să-și cunoască atât drepturile cât și îndatoririle pentru ca actul medical să poată decurge în mod normal și eficient. Vaccinarea este o acțiune individuală, care trebuie personalizată, pentru fiecare situație în parte, dar nu trebuie uitat că vaccinarea are și o componentă colectivă care generează indirect și o stabilitate a fenomenelor epidemiologice la nivelul întregii comunități.